Permiteți -mi să încep prin a spune că Aaarth este un record foarte bun, foarte ciudat.
Piesa de deschidere, „Y Bluen Eira”, este un colaj electronic de tobe grele, chitară de rocking dur, versuri străine și tensiune de construcție, iar apoi se estompează brusc într -un solo de tambur, urmat de un solo crocant care trage dreapta în „partea greșită”, care este un fel de dovleci de smashing din anii ’90.
Nu încetinește după aceea. „Go Loving” se află într-o venă similară: împingeți, împingeți, împingeți într-un accident aprins de căderi de chitară, apoi înmuiați, împingeți împingerea și repetarea.
Și apoi, obținem Cicada (aterizați pe spatele dvs.), care are un plumb acustic – dar este încă plin de putere brută și furioasă. Acesta este albumul pe scurt: forță și forță, agresivitate cu cârlig și un impuls care nu ușurează pedala de gaz.
Dacă acesta nu este unul dintre cele mai bune albume din 2018, atunci acesta a fost un an cu adevărat uimitor pentru muzică.
Aaarth de bucuria formidabilă